Jalnica prima zi.

Inceputul e mai greu se spune. Niciodata nu-mi iese ce-mi propun. Ma plictisesc. Mi-e dor. Simt lipsa. Am chef. De ce? Unde? Cand? Vine odata? Tot astept. Planuri. Planuri. Cacao. La naiba. Aiureli. Sa ne vrajim? Sa vrajesc? Distanta. Distanta. Eterna mea problema, nu am niciodata destui bani. Vreau sa plec. Vreau sa ma mut altundeva. In alt oras, nu in alta tara. M-am saturat de aceleasi chestii. Vreau oameni mai rai in jurul rau. M-am saturat de atata amabilitate in jurul meu. N-am chef de astia. M-am plictisit de tot. Vreau o schimbare. Azi nu mi-a iesit nimic. Sunt intr-o stare … De fapt in mai multe stari. Le schimb constant. De plictiseala. Obosesc aiurea. Vorbesc aiurea. Sunt la capatul nervilor cu orice. Nu vreau sa mai fiu asa. Tot astept sa treaca chestia asta. E o proasta dispozitie continua. Dar nu dispozitie proasta. Nu e de cacao. E doar proasta. Sunt in stare de sictireala continua. Te saturi la un moment dat sa nu mai stii ce simti, sa nu mai stii cine esti, sa nu mai stii ce faci sau ce vrei sa faci de la viata ta. Te plictisesti sa te cauti. E aiurea.

Jalnica zi a fost azi. Am incercat cu disperare sa ma prefac. E obositor, exact. Ma dispera ideea sa fiu altfel de cum sunt. Nu pot. Asta e problema. E greu sa fii actor. Acum imi dau seama. Dar cred ca as inebuni. Sa zicem ca azi am fost sensibil si de treaba. Ca am fost eu. Maine incerc sa fiu nesimtit. O sa fie greu. Ne mai auzim. Posturile mele de saptamana asta o sa fie mai pripite si pe viteza pentru ca nu am computer si nu am chef de stat in cluburi de internet. Hai sictir.

Ultimul weekend.

Am observat ca tot timpul in jurul inceputului de octombrie al fiecarui an ma deprim. Poate si apropierea sfarsitului lumii ma deprima. Sau poate plecarea la Timisoara si inceputul de an studentesc. Poate ca m-am saturat sa invat. Desi e libertatea mai mare in orasul ala, ma simt mai bine in Arad. Am prea multe amintiri frumoase din orasul asta. Poate ca realizez ca nu mai sunt liceu in sfarsit si asta ma deranjeaza. Poate doar e o perioada tampita. Dar e clar ca nu e bine cum e.

Sunt depresiv. E duminica dimineatza cand scriu acest post si eu la ora asta de obicei sunt intr-un club. Daca nu dansez macar ascult muzica. Dar azi nu. Nu am fost capabil. Dupa noaptea de ieri care s-a incheiat la 6 a.m. astazi toata ziua am fost rupt de oboseala si intr-o stale letargica. Dupa o seara extraordinara presarata cu tot felul de picanterii si aventuri a venit o zi de rahat si o seara de cacao. Cred ca e vina singuratatii. M-am saturat de viata asta, singur. E tare aiurea. Vorba cuiva, “parca mi-as dori o relatie acum, dar parca in acelasi timp nu mi-as dori”. “E complicat!”. Exact asa ma simt. Parca am nevoie de ceva si nu stiu de ce. Ma apuca uneori momente din acelea in care as vrea sa retraiesc unele clipe din viata mea. Sau sa-mi retraiesc anumite perioade din viata mea. Acum la inceputul anului 2 realizez ca am avut una dintre cele mai tari veri din viata mea, probabil ca cea mai tare, alaturi de prieteni. Dar imi dau seama in acelasi timp ca a fost si cea mai goala vara din viata mea. A fost plina de clipe de neuitat si chestii multe si marunte. Dar nu a fost nici o clipa din aia … magica. Asta e aiurea si acum incep sa simt lipsa unor persoane si incerc sa compensez in alte domenii. Sa trec cu vederea astfel absenta lor. Dar nu intotdeauna reusesc sa trec peste.

E relativ greu sa treci peste lipsuri. Dar e absolut imposibil sa treci peste nevoi. La fel e si cu persoanele astea. Ai nevoie de ele. Trebuie sa le simti aproape si trebuie sa comunici continuu cu ele. Le simti lipsa cand nu sunt langa tine si cand sunt parca nu sunt destul de aproape. Nu stiu daca ce scriu are sens pentru voi. Dar pentru mine are cu siguranta. Sunt sigur ca multi dintre voi simt ca au nevoie de cineva sau de ceva. Dar cu siguranta cu totii avem nevoie de prietenie, afectiune, iubire poate, fie ca o recunoastem fie ca nu. Trebuie sa incetez cu astea. Trebuie sa-mi gasesc ceva care sa-mi tina mintea ocupata.

Cred ca am o idee care ar putea sa functioneze. Saptamana viitoare, incepand de luni incepe anul 2 de facultate. Vreau incepand de luni sa joc in fiecare zi un personaj. Un alt personaj. Sa ma imbrac ca atare. Sa ma port ca atare. Sa mananc ca atare. Etc. Sa reprezint in fiecare zi alta tipologie umana. Sa ma trezesc si sa-mi spun: “asta voi fi egoistul, zgarcitul si prefacutul.”, “astazi voi fi binevoitorul, intelegatorul, amabilul”, etc. Cred ca ma va si ajuta sa mi iau gandul de la ganduri din aceastea depresive si sumbre cum ar fi: lipsa unei persoane si sfarsitul lumii.

Viermi nebuni

Dormeam. Visam. Si se facea ca in piciorul stang aveam un fel de rame ( viermii ) care imi intrau prin piele in gamba si ieseau iar sa ia aer, apoi iar intrau in carnea mea. Imi intindeau fibrele de muschi. Imi trageau de ele. Imi rupeau bucati de fibra si le inghiteau. Se faceau tot mai mari. Se umflau sub piele. Imi crestea gamba tot mai mult. Venele erau supradimensionate. Urlam de durere. M-a trezit mama. Urlam in continuare de durere. Nu pentru ca aveam viermi in picior ci pentru ca aveam gamba intarita de la un carcel groaznic. E aiurea sa fii inca pilit la ora 11 dimineata si sa mai si urlii de durere. A fost groaznica senzatia. M-a tinut cam 2 minute interminabile, poate chiar mai mult. Am facut intindere la gamba si de abia calc pe el. La naiba.

Concluzia?

Nu e bine sa visezi.