Inegalabila Mihaela Ispas sau “Cum nu vii tu, Tepes doamne?”

Cu siguranta acest nume nu spune nimanui nimic. Pana astazi nici mie nu-mi era cunoscut, dar … pe NIKITA o stim cu totii. FemeiaXXL-boxerita-cantareata-bodyguard. Prea proasta, prea inculta, prea penibila, prea fudula, prea retardata, prea umila si prea ciunga pentru a atrage atentia cuiva. Si totusi iata ca e star. Apare pana si pe Wikipedia, nu ca asta ar inseamna prea multe.  Strigatoare la cer prostia ei.  Televiziunilor ne-au prezentat de nenumarate ori in intreaga ei splendoare si intr-o multitudine de ipostaze.  Nefiind o persoana care urmareste prea mult tembelizatorul,  nu am putut sa-i urmaresc ascensiunea in real time. Dar  cum internetul e “painea noastra cea de toate zilele”,  am reperat-o intr-un videoclip pe  iutub. Prostia  ei m-a complesit. Am sapat mai adanc si am gasit  o adevarata bibliografie video:

Am spus-o, o repet si o voi mai repeta:

“Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”

Nu inteleg!

Nu inteleg de ce sunt atatea prejudecati in lumea asta. De fapt, nu cunosc toata lumea. Deci nu am de unde sa stiu ca toata lumea e asa. Eu stiu doar ca lumea mea, cat de mica ar fi ea e plina de prejudecati. Oamenii sunt prea inchisi la minte ca sa te lase sa te exprimi, sa poti spune ceva inainte sa-i treaca prin gand ca esti un ciudat sau alte chestii de genul asta. Daca mergi in cluburi esti petrecaret. Daca mergi in cluburi si bei esti betiv. Daca mergi in cluburi si te droghezi esti drogat. Daca conduci tare esti nebun. Daca te caci imprastiat esti cacacios. Daca te pricepi la computere esti ciudat. Daca faci mult sex esti nimfoman. Daca iti plac fetele esti afemeiat. Daca te imbraci cum vrei esti pitzipoanca. Daca porti lantul pe afara esti cocalar. Daca mergi cumva mai altfel, esti increzut. Pai ba, si daca iti faci mult laba esti labagiu. Nu?

Toata cultura asta a aparentelor are radacini mai vechi decat credeti. E derivata din obiceiul babelor de la sat. Obicei de a barfi. Obicei de “a lua pe dinainte”. “Hop. Ala merge la birt. Betivul!” Nu stiu daca toti sunteti familiari cu acest obicei stravechi, de a sta in fata casei pe banca si de a da arunca cu privirea, de a da cu parerea, de a da barfi, de a face gura din nimic, de a fabula, de a vorbi ampulea cu alte babe. Asta fac babele de sute de ani. Ne gandim atunci ca e normal sa facem si noi la fel. Nu, nu e normal. Normal e ca odata cu “modernizarea” sa ne schimbam si preconceptiile. Sa schimbam raul in bine. Asta inseamna evolutie. Asta inseamna dezvoltare. Asta inseamna schimbare. Ca prostia n-o poti schimba e altceva. Prostia e vesnica si efemera in acelasi timp.

Schimbare. Lasa-i pe ceilalti cu viata lor. Ai tu viata ta. Daca nu ai, poti lua in considerare un sfat. E grav. Ar trebui sa te ocupi de tine. Sa te ocupi de viata ta. Lasa-i pe ceilalti cu problemele lor. Cu treburile lor. Le ai tu pe ale tale. Da, da. Stiu, nu incerca sa te scuzi. Tu nu ai altceva mai bun de facut de asta, cauti subiect de barfa. Da, da. Stiu. Tu doar te dai cu parerea. Lasa frustrarile la o parte si invata din jur. Poate tu esti cel cu probleme. Stii cum se zice, cand toti sunt nebuni, du-te si te culca.

Ah. Da. Am si eu o intrebare. Daca iti dai cam mult cu parerea, cum esti?