Cred ca toti fumatorii stiu ca: “Fumatul poate sa ucida!”, “Fumatul da dependenta, nu incepeti sa fumati!”, “Fumatorii mor mai tineri!”, “Fumatul incetineste circulatia sangelui si provoaca impotenta!”, “Pentru a va lasa de fumat consultati medicul / farmacistul dumneavoastra!”, etc. Cel putin eu stiu, eu si toti prietenii mei fumatori stim asta. Dar e chiar asa de usor sa te lasi de fumat? Nu, nu e usor deloc. Iti trebuie vointa. Nu conteaza cat esti de stresat, daca ai o vointa puternica. Dar partea asta cu vointa ne incomodeaza cel mai tare, pe mine, cel putin.
Fumez de doi ani si noua luni. Cei drept am avut o pauza de doua luni, aproape trei in care nu m-am apropiat de tigara. Nu am fost tentat. Nu pot sa spun ca ma lasasem de fumat. Pur si simplu aerul de munte era prea curat sa pot sa-mi permit eu sa-l poluez cu renumitul si mult vestitul Kent Blue 8. Dar am revenit la el dupa nici trei luni.
De mai mult timp, cam de vreo un an jumate imi spun, cam tot la 2 saptamani, “Trebuie sa ma las de fumat”. Trei ore mai tarziu voi fi la cafea, cu tigara fumeganda in gura, inspirand fumul infect in plamani, cu pachetul de abia deschis, uitand de ce am zis ca voi face. E ciudat si enervant in acelasi timp.
Eu sunt un roman get-beget. De aici imi vine si lenea asta probabil. Am doar dorinta, dar nu am vointa. Mi-as dori ca maine dimineata cand ma trezesc sa fiu acelasi om cu acelasi vicii doar fara fumat. Dar asta sa se intample asa peste noapte fara nici un fel de efort, fara nici un fel de abtinere, fara sevraj. Pur si simplu sa se intample. Dar nu … chiar nu se mai poate. Am si eu o anumita varsta. Am 20 de ani. Pot sa am pretentii de masina si de responsabilitati mari si bani mai multi si job si altele, dar nu … eu nu sunt in stare sa ma las de fumat. Nu sunt in stare sa-mi stapanesc acest viciu si impulsurile legate de el. Nu pot sa ma rup de tigara mult dorita.
Ba da, trebuie. Trebuie sa ma rup de acest viciu. NU mai se poate continua asa. Trebuie sa ma las de fumat. Trebuie sa pot. Si ce daca sunt in sesiune? Ce stres suplimentar? Mie nu mi se pare ca sunt stresat daca am timp sa deschid un blog, sa scriu doua posturi, sa ies in oras si sa ma intalnesc cu eu-mai-stiu-cine. Si bineinteles ca si eu-mai-stiu-cine e fumatoare si stam la o tigara giugiulita. Dupa aia primesc un telefon de la ala-de-vrea-sa-bea-cafea-tot-timpul si da, bineinteles ca pot mergem cu el la cafea si pot fuma restul de pachet, dupa statul la “o tigara” cu eu-mai-stiu-cine. Deci nu sunt stresat. Sesiunea nu e stresiune si gata. Nu am nici un motiv real sa nu pot lasa de fumat incepand de acum, din acest moment.
Dar am destula vointa? Asta ramane de vazut.
La un cuvant se rezuma totul: VOINTA.
Asadar, nu-mi trebuie nici un fel de metode babesti, nu trebuie sa consult medicul/farmacistul meu, nu trebuie sa-mi achizitionez plasturi Nicorette, nici tigarile-carbuni de la aceasi firma. Imi trebuie doar vointa. De asta ai nevoie cand vrei sa te lasi de fumat, cand vrei sa nu mori de cancer pulmonar, cand vrei sa nu ramai impotent, cand vrei sa ai un copil sanatos intr-un viitor mai apropiat sau mai indepartat. De VOINTA.
Imi voi tine mainile ocupate. Ma voi forta. Voi sta departe de alimentare. Voi incerca si voi reusi. Amin.
Sa fie oare chiar asa? Chiar sa mi trebuiasca vointa? Eu stai mai prost cu vointa. Eu ce ma fac ? Cum ma pot lasa eu de fumat? Am stat si m-am gandit si am recitit post-ul, iar m-am gandit si iar am citit post-ul si am ajuns la o concluzie. Ceea ce, de altfel, rareori patesc. Exista o cale si pentru mine. Nu costisitoare, nu cu hipnoza, nu cu vizite la psiholog. Nu.
Voi fi mai restrictiv cu mine. Si nu numai ca voi fi restrictiv. Nu stiu cum sa ma exprim. Cel putin nu in romana . . . Voi incerca sa cantaresc situatia. Voi pune de o parte a balantei lucrurile care imi plac, iar de cealalta parte lucrurile care imi displac. Evident, in ambele cazuri ma refer la activitatea inspirarii si expirarii fumului de tutun. Asa MA voi convinge sa renunt la acest viciu atat de imputit, la propriu. Pentru a retine motivele, pentru a nu le “uita”, pentru a ma incuraja, le voi scrie aici. Poate va vor ajuta si voua, celor care inca nu v-ati lasat si aveti intentia.
Pentru ca tigara nu-ti aduce mai multi prieteni, chiar daca unii spun ca “socializeaza” la o tigara.
Tigara nu te face sa te distrezi atunci cand esti plictisit, chiar daca unii fumeaza de “plictiseala”.
Daca fumezi nu te vei simti mai bine atunci cand te doare capul, senzatia de foame iti va trece, dar nu te vei simti satul.
Mirosul de tigara imbacsit in piele, par, maini si haine nu va atrage admiratia sexului opus. Barbatului nu-i sta mai bine cu o tigara in mana. Femeia nu e mai sexy cu tigara in sipca. E o preconceptie transmisa din generatie in generatie inca de pe vremea lui Caragiale, cand Goe “tragea din tigare” pentru ca “asa-i sade bine baietului”. Stiu ca poate n-are nici o legatura, dar imi pare rau ca nu l-am prea citit eu pe I.L., poate as fi invatat mai multe bune moravuri decat din orice carte de bune maniere a zilelor noastre. 
Fumul de tigara imbatraneste prematur “tenul (pielea)”.
Si daca fumatorul insista sa continue, la un moment dat apar afectiuni mult mai serioase de cat fleacurile enumerate mai sus. Cateva, cunoscute mie ar fi: impotenta, scaderea calitatii spermei, mutatii la copii, afectiuni pulmonare si ale gatului care pornind de la tusea seaca, ajung la tuse insangerata si cancer pulmonar.
Imi imaginez … dar nu scriu. Imi imaginez cateva secvente dureroase, terifiante, macabre imi trec acum prin fata ochilor mintii. Ma chinui pentru ca simt ca e momentul. Trebuie sa-mi inving dependenta psihica fata de tigara, fata de fum, fata de cafeaua cu tigara. O vreme nu voi mai bea cafea, voi bea ceai. Nu voi consuma alcool, voi bea Santal. Doar sa-mi tin simturile perfect treze si alerte.
