Mi-a fost dor. După ultimele divergenţe din familion, am ajuns la concluzia inspirată de a ceda şi a propune de dimineaţă: “hai să mergem”. Răspunsul a fost, ca întotdeauna, unul nesigur, pentru că lui tata nu îi place să aprobe imediat pentru că asta ar însemna ( presupune el ) că mi-ar rămâne dator cu ceva. Mama fiind de serviciu, a trebuit dat telefonul de dat raportul şi cerut părerea. Am observat că orice bărbat, fie el cât o fi de băţos înainte să fie căsătorit, după câtiva ani de mariaj, parcă nu mai poate lua nici un fel de decizie singur. Trebuie să se consulte. Femeile nu sunt aşa. Îţi cheltuie jumătate de salar, pleacă la cumpărături peste mări şi ţări şi când tu descoperi minunea scuzele sunt două la număr:
a. “Dragă, am vrut să-ţi fac o surpriză. Uite ţi-am cumpărat şi ţie o cravată!” Dacă reacţionezi de genul: “Dacă vreai şă-mi faci o surpriză mie, nu-ţi cumpărai ţie 18 de rochii şi mie o cravată!” atunci ai încurcat-o: “Niciodată nu eşti mulţumit, nu te saturi niciodată, trebuia să deschid ochii atunci când te-am luat”. Mai bine taci şi rabzi dar îi iei cardul tău. “Dragă poţi să-mi dai cardul, vreau să-mi iau o undiţă de pe net.” Şi acum s-ar putea să reacţioneze urât.
b.”Am avut de nişte timp pentru mine.” Dacă avea nevoie de nişte timp pentru ea cu adevărat nu ar fi cheltuit jumătate din economiile pentru maşină pe n-şpe rochii, sarafane, bluze, paltoane, costume ( de femei binenţeles ) ci ar fi mers la un spa, într-o excursie, şi-ar fi luat câteva zile de concediu.
Astă e defectul nostru, al bărbaţilor, ne place să fim dominaţi. Ori în pat, ori într-o relaţie. Cu siguranţă ne place una din două.
Spor la ce faceţi weekendul ăsta.
P.S.: Sunt misogin.
