Fără titlu

Sunt prea obosit. Mi-a intrat în oase oboseala asta. Oboseala de lene. Lene să mişc neuronii. Lenea instaurată în creierul meu plictisit de atâta ecran LCD, de atâta tehnologie. Şi de atâta internet, discuţii virtuale. Vreau să aud. Vreau să ascult nu să citesc. Vreau să privesc o persoană în ochi nu să mă holbez la un webcam. Citind acest rânduri persoanele care nu mă cunosc ar crede că m-am izolat în casă şi că m-am transformat într-un fel de şoricel informatic. Dar persoanele care mă cunosc şi-ar da seama că sunt îndrăgostit şi duc dor. A plecat muza mea, inspiraţia mea. E departe. Şi la ea îmi zboară mie gândurile nu la altceva. Cam atât pentru azi şi să fiţi iubiţi.