Nu inteleg. Chiar nu inteleg de ce un om cand citeste un text, o carte, nu citeste si prefata. Eu cand iau o carte, o deschid, ma uit frumos la anul in care a fost scrisa, la ce editura, daca a fost tradusa sau nu. Apoi o inchid si citesc cate ceva despre autor, ori pe ultima coperta, ori caut cate ceva despre el. La ce varsta a scris cartea, era casatorit, nu era, copii, fara copii. Ma documentez putin inainte sa incep adevarata lectura. Pentru ca vreau sa ma pun in locul autorului, sa-l inteleg, sa patrund mai adanc in lectura. Sa-mi formez un fel de cadru al scrierii. Un cadru fictiv. Poate nu incadrez de fiecare data autorul corect. Poate chiar niciodata. Dar cadrul mi se pare absolut necesar pentru o lectura a textului. Incerc sa fiu tot timpul in spatele autorului. Sa-l privesc cum scrie, cum oboseste, cum face o pauza. Sa vad cum scrie. Daca scrie usor sau scrie greu. Daca oboseste sau daca se relaxeaza. Daca scrie ca Blaga, daca indura “chinurile facerii”.
Imi place sa citesc. Dar la fel de mult imi place sa scriu. Imi place sa scriu, sa citesc. Poate imi place sa fiu si citit. Dar nu stiu daca cei care citesc inteleg. Nu stiu exact daca vreau sa inteleaga totul. Eu scriu din placerea de a scrie. Nu scriu pentru comercialitate. Nu scriu pentru reclama. Nu castig bani pentru ceea ce scriu. Nu stiu daca as vrea sa castig bani ca sa fac reclama. Cu siguranta as vrea sa castig bani. Adica sa fim seriosi, banii nu strica niciodata sa ii ai, mai ales. In general monetarul strica. StriCA CAractere, strica personalitati, strica relatii, dezbina oameni, unesc alti oameni, iar dezbina. Ucid chiar. Dar sa ai bani nu strica nici unui om. Acum ca am stabilit. Mi-ar place sa am bani, dar eu aici nu scriu pentru bani. Oricum, probabil nimeni nu m-ar plati pentru ametelile care le scriu eu aici. De altfel, ca orice autor, eu ma prezint, va spun cate ceva despre mine, dar dat fiind faptul ca nu cunosc doi oameni cu aceleasi idei, nu oblig pe nimeni sa fie de acord cu mine. Nu oblig pe nimeni sa ma inteleaga sau sa inteleaga. Nu oblig pe nimeni sa ma citeasca.
Insa, recomand catorva dintre cititorii mei, sa mai citeasca odata titlul acestui blog. Dupa ce citesc titlul, au cat de cat un mini cadru al meu. Apoi sa citeasca si subtitlul. Atunci vor vedea si motivatia. Poate vor intelege din literele alea, zic eu, destul de mari ca mie, sincer, mi se cam falfaie de comercialitate. Nu mi-e tot una sa fiu citit de doi sau de o mie. Dar parca prefer o prezenta pe blogul meu mai putin saraca cu duhul. Imi plac sfaturile. Imi place si critica. Prefer cuvintele dulci ca oricine, dar critica te corecteaza. Ea te perfectioneaza.
Nu ma scuz de nimic prin acest post. Nu-mi scuz incoerenta in unele cazuri, nu-mi scuz nici macar greselile, nu dau vina pe oboseala. Va spun simplu si frumos: nu e cazul sa va excitati asa din nimic. Daca merit anonimatul stati voi linistiti il voi castiga. Nu-mi trebuie “impulsionari” si replici acre. De cate ori am simtit nevoia sa cer o parere am facut-o. Nu mi-e jena cu ce am scris aici si probabil ca nici nu imi va fi vreodata.
Asa ca baieti si fete, ejaculati in alta parte, aici nu gasiti material de laba!
