Nu e ceva nou când spun că românilor le place mult să vorbească despre nimic. Toată bâlbâiala asta despre criza financiară, toată vâlva care o face media despre gafele premierului Poc și ale cabinetului său, toată nebunia sărăciei etalată la TV,toată mizeria scormonită din maldărul asta de colb numit România nu este nimic mai mult decât o bășică umflată cu putoare, putoare expirată de diverși neîngrijiți intelectual. În clasa acestor jegoși excelează politicieni falși, polițiști nebuni, jurnaliști libidinoși acompaniați de dive închipuite și alte false caractere de o schiopă. Nu mă înțelege greșit, cititorule, nu mă refer strict la bălegarul din media. Mă refer la discuțiile din tramvai, din birou, din sala de clasă, din stradă, din față blocului.
De ce se vorbește atât? Asta e tot ce le-a rămas românilor? Vorba? De ce nu ieșim în stradă? Trebuie să fim conduși de un Miron Cozma și dirijați de agenții misterioase ca in ’90? Mii de oameni? De ce nu zeci de mii de oameni? Doar acele mii de oameni care au ieșit în stradă și au strigat „murim de foame”? Doar ei se zbat în sărăcie? De ce nu sute de mii de oameni? Milioane de oameni trăiesc la limita subzistenței nu doar câteva mii. Tragedie. Asta trăim. Cât o să mai stăm cu mâna-n fund și cât o să ne uităm spre cer? Vorba englezului: „God helps those who help themselves”. Dar …
… după 40 de ani de tiranie România își alegem un căpitan de navă drept conducător? Unde e logica? Unde e gândirea limpede? „Dăi Doamne românului mintea ce de pe urmă!” Da, suntem la căpătâiul unui stat muribund, vlăguit de atâta hoție și măcinat de cercuri de interese. Acest marinar bețiv trebuie să fie înrudit cu Elena Ceaușescu pentru că acest cult al personalității creat de ai săi servanți și mania controlului total i-au pus o năframă neagră pe ochii minții. Orbit si corupt de putere a pierdut contactul cu realitatea dură în care românul de rând se zbate pentru supraviețuire. Nu neg competențele lui pe valuri dar corabia pe care o conduce acum se duce direct spre un recif. Mânia acestui Zeus neînduplecat condamnă generații la sărăcie și mediocritate. Drama nu se va termina când el va pleca de la Cotroceni. Va rămâne în istorie drept un democrat tiran care a condus „această scumpă Românie” în stilul fanariot.
Dincolo de aceste drame cotidiene, astăzi este ziua națională. Acum 92 de ani, eroi pe care mai toți dintre noi i-am uitat au vărsat sânge din sângele lor pentru ca eu și tu să putem să ne numim români. Nu vă voi ura penibilul și uzatul „La multi ani!” ci vă voi dori un sincer „Să trăiți bine!”.
