Deja arhicunoscuta Elena Basescu, pitipoanca prezidentiala cum ii spun eu, candideaza draga de ea la Parlamentul European, nu oricum, ci ca independenta. A tras ea vreo 200000 de semnaturi, asa cam cate ii trebuiau. Fireste au ajutat-o si fostii colegi de partid, a zambit in stanga si in dreapta, a facut cu ochiul la cine a trebuit, in fine … A strans cate trebuiau. Dar “fata lu’ tata” nu este nici scriitoare, nici academiciana, nu inca (parca imi aduce aminte de o alta Elena, mare chimista de altfel), dar cine stie pe unde ajunge domnisoara cu graiul ei dulce care se stie doar ca multe … aaaaAAAaa …”succesuri” aduce. Dar “pot sa fie oameni care nu vor sa vorbesc ( ?!?!?!?!) cu tine” si atunci ce te faci? Mai succesurizezi?
Cu totii am vazut ca un corp potrivit spre perfect, un silicon acolo unde trebuie, un botox acolo unde trebuie, un “oral” acolo unde trebuie te impinge in fata celorlalti. Multi s-au realizat in muzica asa, de ce nu ar incerca si “fata lu’ tata” sa ajunga in Parlamentul European? Multi l-au scuipat, l-au judecat si l-au proscris pe Basescu pentru imaginea sa de capitan de vas, de om al marilor, pentru “afacerea” cu flota. Eu de la inceput am fost pro-Basescu. Mie nu mi s-a parut ca a iesit din limitele normaluli, din limitele umanului prin actiunile, prin deformatiile lui profesionale. Mi s-a parut, sincer, un presedinte simpatic. Natura romanului e sa scuipe si sa huleasca pe aproapele sau din invidie, din prostie. Voi l-ati ales nu altii. Dar despre asta, altadata … Si iata ca dupa aproape 5 ani fara gafe evidente ochiului neformat, apare aceasta tanara din neant in politica. Ajunge secretar general in OTPD-L ( PD-L-ul juniorilor ) pentru ca mai apoi sa demisioneze din partid pentru a-si lansa candidatura, atentie, independenta la Parlamentul European. Foarte bine instruita de taticu’ fata, impinsa din spate si ajutata de toti colegii din PD-L fata a reusit sa atraga atentia. A strans intr-un final si semnaturile. Acum doar trebuie sa ne rugam ca va mai invata limba romana:
