ETAPA I ( ingredientele ) : Se ia una bucata student flamand trezit la ora 13:30 de telefon se invarteste bine => una bucata elev ametit si mahmur. Se adauga una bucata apartament de 3 camere. Se scoate mobila, se pune o saltea pe parchet si o patura pe saltea. Se adauga o bucatarie hiperdotata cu un frigider hiper plin de mancare. Se ia studentul si se pune studentul la golit frigiderul pe masa din bucatarie. Pe masa din bucatarie se gaseste apoi: una bucata paine, una bucata legatura de ceapa, una bucata legatura de ridichi, una bucata castravete, doua bucati rosii ( mari si frumoase si bine pompate genetic ), una bucata de sunca de casa la 150-200 de grame, una bucata carnat ( a se citi carnatz ) de casa tot la 150-200 de grame, 6 snitele din piept de pui ( cu ou sau fara ), una bucata branza telemea ( pentru necunoscatori: branza de vaca ), 250 de grame de branza cu boia, 250 de grame de salata de boef ( sau cum se scrie ), un borcan cu 500 de grame de iaurt mommade, o paine de 2 kile facuta pe vatra, un cutit mare pentru paine, un cutit care taie bine pentru restu’, o furculita, o lingura, trei farfurii plate, mari cat toate timpurile, un cos pentru paine, un pahar, rabdare si imaginatie. A, da. Si lichidul esential, ceai de lamaie la butelie de plastic ( eu prefer Lipton, nu contine conservanti ).
ETAPA II ( prepararea ) : Se iau rosiile, ceapa, ridichiile, branza. Se spala bine si se taie felii. Castravete se curata de coaja si se taie pe lungime, pentru cei cu mai putina rabdare sau transversal, pentru cei carora nu le lipseste aceasta calitate. Se ia carnatul si sunca si se taie frumos, egal. Se pun pun la microunde snitelele, la 2 minute sa se incalzeasca bine. Cum imaginatie este “fara numar, fara numar” dar rabdarea lipseste cu desavarsire se renunta la design si se aranjeaza “frumos” inginereste dupa diferite criterii: continut de proteine, continut de apa, dieteticism ( haha ), etc.. Se umplu astfel cele trei farfurii plate mari cat toate timpurile.
ETAPA III ( ingurgitarea ) : Totul se aranjeaza frumos pe masa. Cu calm se toarna un pahar plin cu ceai si se incepe actiunea pentru care ne-am pregatit atata timp. Cand stomacul spune “HO!” se va face o pauza scurta pentru a indesa totul cu o gura sanatoasa de ceai pentru inmultirea sucului gastric. Se reia “balotarea”, doar “nu lasam nimic, ar fi pacat”. Sa ne aducem aminte ca personajul in cauza e student. Mananca tot, nu lasa nimic, pentru ca urmatoarea masa este nesigura si probabil indepartata, chiar foarte indepartata ( evident, temporal vorbind ).
Iata ce a iesit la mine! Incercati si voi! Sa va fie de bine!
***
Despre ce era sa scriu ? Despre proiectul meu de la circuite integrate digitale combinat cu proiectare asistata de calculator? Sau sa ma plang de groaznica astenie de primavara prin care trec? Sau despre relatia din care am iesit? Sau despre cealalta relatie din care am iesit? Sau despre relatiile din care am iesit? Sau despre banii care nu-i am si care mi i-ar trebui? Sau despre consumul excesiv de tigari care-l practic? Sau despre filmele de cacat la care ma uit? Sau despre lumea interlopa din Vestul Salbatic? Sau despre orasul de cacat, Timisoara? Sau despre faptul ca echipa orasului meu s-a desfiintat? Sau despre criza financiara? Da. Despre asta trebuia sa scriu ( haha ). Hai pa.
