Șoric despre nimic

Nu e ceva nou când spun că românilor le place mult să vorbească despre nimic. Toată bâlbâiala asta despre criza financiară, toată vâlva care o face media despre gafele premierului Poc și ale cabinetului său, toată nebunia sărăciei etalată la TV,toată mizeria scormonită din maldărul asta de colb numit România nu este nimic mai mult decât o bășică umflată cu putoare, putoare expirată de diverși neîngrijiți intelectual. În clasa acestor jegoși excelează politicieni falși, polițiști nebuni, jurnaliști libidinoși acompaniați de dive închipuite  și alte false caractere de o schiopă. Nu mă înțelege greșit, cititorule, nu mă refer strict la bălegarul din media. Mă refer la discuțiile din tramvai, din birou, din sala de clasă, din stradă, din față blocului.

De ce se vorbește atât? Asta e tot ce le-a rămas românilor? Vorba? De ce nu ieșim în stradă? Trebuie să fim conduși de un Miron Cozma și dirijați de agenții misterioase ca in ’90? Mii de oameni? De ce nu zeci de mii de oameni? Doar acele mii de oameni care au ieșit în stradă și au strigat „murim de foame”? Doar ei se zbat în sărăcie? De ce nu sute de mii de oameni? Milioane de oameni trăiesc la limita subzistenței nu doar câteva mii. Tragedie. Asta trăim. Cât o să mai stăm cu mâna-n fund și cât o să ne uităm spre cer? Vorba englezului: „God helps those who help themselves”. Dar …

… după 40 de ani de tiranie România își alegem un căpitan de navă drept conducător? Unde e logica? Unde e gândirea limpede? „Dăi Doamne românului mintea ce de pe urmă!” Da, suntem la căpătâiul unui stat muribund, vlăguit de atâta hoție și măcinat de cercuri de interese. Acest marinar bețiv trebuie să fie înrudit cu Elena Ceaușescu pentru că acest cult al personalității creat de ai săi servanți și mania controlului total i-au pus o năframă neagră pe ochii minții. Orbit si corupt de putere a pierdut contactul cu realitatea dură în care românul de rând se zbate pentru supraviețuire. Nu neg competențele lui pe valuri dar corabia pe care o conduce acum se duce direct spre un recif. Mânia acestui Zeus neînduplecat condamnă generații la sărăcie și mediocritate. Drama nu se va termina când el va pleca de la Cotroceni. Va rămâne în istorie drept un democrat tiran care a condus „această scumpă Românie” în stilul fanariot.

Dincolo de aceste drame cotidiene, astăzi este ziua națională. Acum 92 de ani, eroi pe care mai toți dintre noi i-am uitat au vărsat sânge din sângele lor pentru ca eu și tu să putem să ne numim români. Nu vă voi ura penibilul și uzatul „La multi ani!” ci vă voi dori un sincer „Să trăiți bine!”.

Mic dejunul campionilor

ETAPA I ( ingredientele ) : Se ia una bucata student flamand trezit la ora 13:30 de telefon se invarteste bine => una bucata elev ametit si mahmur. Se adauga una bucata apartament de 3 camere. Se scoate mobila, se pune o saltea pe parchet si o patura pe saltea. Se adauga o bucatarie hiperdotata cu un frigider hiper plin de mancare. Se ia studentul si se pune studentul la golit frigiderul pe masa din bucatarie. Pe masa din bucatarie se gaseste apoi: una bucata paine, una bucata legatura de ceapa, una bucata legatura de ridichi, una bucata castravete, doua bucati rosii ( mari si frumoase si bine pompate genetic ), una bucata de sunca de casa la 150-200 de grame, una bucata carnat ( a se citi carnatz ) de casa tot la 150-200 de grame, 6 snitele din piept de pui ( cu ou sau fara ), una bucata branza telemea ( pentru necunoscatori: branza de vaca ), 250 de grame de branza cu boia, 250 de grame de salata de boef ( sau cum se scrie ), un borcan cu 500 de grame de iaurt mommade, o paine de 2 kile facuta pe vatra, un cutit mare pentru paine, un cutit care taie bine pentru restu’, o furculita, o lingura, trei farfurii plate, mari cat toate timpurile, un cos pentru paine, un pahar, rabdare si imaginatie. A, da. Si lichidul esential, ceai de lamaie la butelie de plastic ( eu prefer Lipton, nu contine conservanti ).

ETAPA II ( prepararea ) : Se iau rosiile, ceapa, ridichiile, branza. Se spala bine si se taie felii. Castravete se curata de coaja si se taie pe lungime, pentru cei cu mai putina rabdare sau transversal, pentru cei carora nu le lipseste aceasta calitate. Se ia carnatul si sunca si se taie frumos, egal. Se pun pun la microunde snitelele, la 2 minute sa se incalzeasca bine. Cum imaginatie este “fara numar, fara numar” dar rabdarea lipseste cu desavarsire se renunta la design si se aranjeaza “frumos” inginereste dupa diferite criterii: continut de proteine, continut de apa, dieteticism ( haha ), etc.. Se umplu astfel cele trei farfurii plate mari cat toate timpurile.

ETAPA III ( ingurgitarea ) : Totul se aranjeaza frumos pe masa. Cu calm se toarna un pahar plin cu ceai si se incepe actiunea pentru care ne-am pregatit atata timp. Cand stomacul spune “HO!” se va face o pauza scurta pentru a indesa totul cu o gura sanatoasa de ceai pentru inmultirea sucului gastric. Se reia “balotarea”, doar “nu lasam nimic, ar fi pacat”. Sa ne aducem aminte ca personajul in cauza e student. Mananca tot, nu lasa nimic, pentru ca urmatoarea masa este nesigura si probabil indepartata, chiar foarte indepartata ( evident, temporal vorbind ).

Iata ce a iesit la mine! Incercati si voi! Sa va fie de bine!

***

Despre ce era sa scriu ? Despre proiectul meu de la circuite integrate digitale combinat cu proiectare asistata de calculator? Sau sa ma plang de groaznica astenie de primavara prin care trec? Sau despre relatia din care am iesit? Sau despre cealalta relatie din care am iesit? Sau despre relatiile din care am iesit? Sau despre banii care nu-i am si care mi i-ar trebui? Sau despre consumul excesiv de tigari care-l practic? Sau despre filmele de cacat la care ma uit? Sau despre lumea interlopa din Vestul Salbatic? Sau despre orasul de cacat, Timisoara? Sau despre faptul ca echipa orasului meu s-a desfiintat? Sau despre criza financiara? Da. Despre asta trebuia sa scriu ( haha ). Hai pa.

Pauzele lungi si dese cheia marilor … succesuri?!?!?!

Deja arhicunoscuta Elena Basescu, pitipoanca prezidentiala cum ii spun eu, candideaza draga de ea la Parlamentul European, nu oricum, ci ca independenta. A tras ea vreo 200000 de semnaturi, asa cam cate ii trebuiau. Fireste au ajutat-o si fostii colegi de partid, a zambit in stanga si in dreapta, a facut cu ochiul la cine a trebuit, in fine … A strans cate trebuiau. Dar “fata lu’ tata” nu este nici scriitoare,  nici academiciana, nu inca (parca imi aduce aminte de o alta Elena, mare chimista de altfel), dar cine stie pe unde ajunge domnisoara cu graiul ei dulce care se stie doar ca multe … aaaaAAAaa …”succesuri” aduce. Dar “pot sa fie oameni care nu vor sa vorbesc ( ?!?!?!?!) cu tine” si atunci ce te faci? Mai succesurizezi?

Cu totii am vazut ca un corp potrivit spre perfect, un silicon acolo unde trebuie, un botox acolo unde trebuie, un “oral” acolo unde trebuie te impinge in fata celorlalti. Multi s-au realizat in muzica asa, de ce nu ar incerca si “fata lu’ tata” sa ajunga in Parlamentul European? Multi l-au scuipat, l-au judecat si l-au proscris pe Basescu pentru imaginea sa de capitan de vas, de om al marilor, pentru “afacerea” cu flota. Eu de la inceput  am fost pro-Basescu. Mie nu mi s-a parut ca a iesit din limitele normaluli, din limitele umanului prin actiunile, prin deformatiile lui profesionale. Mi s-a parut, sincer, un presedinte simpatic. Natura romanului e sa scuipe si sa huleasca pe aproapele sau din invidie, din prostie. Voi l-ati ales nu altii. Dar despre asta, altadata … Si iata ca dupa aproape 5 ani fara gafe evidente ochiului neformat, apare aceasta tanara din neant in politica. Ajunge secretar general in OTPD-L ( PD-L-ul juniorilor ) pentru ca mai apoi sa demisioneze din partid pentru a-si lansa candidatura, atentie, independenta la Parlamentul European. Foarte bine instruita de taticu’ fata, impinsa din spate si ajutata de toti colegii din PD-L fata a reusit sa atraga atentia. A strans intr-un final si semnaturile. Acum doar trebuie sa ne rugam ca va mai invata limba romana: